Ca națiune puternică, prinzând mâna unul altuia
O națiune puternică comemorează prinzând mâna unul altuia. Suntem o națiune puternică care comemorează nu din obligație, ci din inimă, prinzând mâna unul altuia – a subliniat în discursul său rostit la festivitatea din centru de la 15 martie primarul Bokor Tibor.
Marți în piața Gábor Áron din Târgu Secuiesc, după glasul clopotului de la amiază, a început festivitatea organizată în cinstea aniversării a 168 de ani de la revoluția și lupta pentru libertate de la 1848-49. În introducerea evenimentului orchestra și elevii Colegiului Reformat au interpretat cântecul lui Gyulai István cu titlul „Ereditatea noastră”, cu creația muzicală autorii acesteia ar dori să se adreseze maghiarilor care trăiesc în diferite puncte ale lumii și a-i antrena în mișcarea care insistă asupra dăinuirii unei națiuni.
După cântecele îmbietoare la sărbătoare, primarul din Târgu Secuiesc și-a rostit cuvântarea, mulțumind celor din Târgu Secuiesc, din trei Scaune de Sus, oaspeților manifestării și delegațiilor orașelor înfrățite că prin prezența lor fac sărbătoarea mai frumoasă, că întăresc acea afirmație, după care „o defilare asemănătoare celei din Târgu Secuiesc nu există multe în lume”.
– Fi-va tun – a spus Gábor Áron și cu această propoziție practic și-a semnat condamnarea la moarte. Astăzi partea slabă a vieții nu sună despre arme, despre praful de pușcă și despre confruntări fizice. Astăzi suntem martorii a ceea ce vedem și auzim, că, dacă cineva însușește în gând, în cuvinte, pe internet o părere care nu este pe placul puterii, dacă reprezintă perseverent visul unei comunități sau dacă pur și simplu este doar maghiar, atunci acela va sfârși asemenea lui Gábor Áron. Însă nu în luptă, ci poartă o luptă contra morii de vânt cu puterea, își dă viața cu cinste ca turnătorul de tun din Brețcu, nu intră în panteonul eroilor cu capul ridicat, ci la tribunal, la procuratură, fiind defăimat de către agenții secreți, ofensat în onoarea sa, răvășit în legăturile sale familiale. A adăugat: că trebuie continuată lupta împotriva celor care îi persecută, îi întemnițează și îi defăimează pe cei care gândesc liber, pe cei curajoși, fie vorba despre un cetățean simplu, care își asumă caracterul maghiar, și-l asumă și cere să fie respectat, ceea ce a fost consemnat pe hârtie cu 98 de ani înainte la Alba Iulia.
– În lupta noastră dusă pentru supraviețuire, pentru dăinuirea naționalității noastre trebuie să ne fie exemplu Gábor Áron și camarazii lui – a rezumat în discursul său primarul orașului Târgu Secuiesc.
La festivitate elevul orator Molnár Balázs câștigătorul concursului Vuiește Martie, și-a putut rosti cuvântarea, cu ocazia sărbătorii naționale maghiare Nánia Hilda, câștigătoarea concursului de recitare publicat pentru elevii claselor V-VIII a recitat poezia lui Áprily Lajos „te-aș întâmpina”.
La eveniment au colaborat cu cântec și recitare Márdírosz Ágnes și Puskás László, actorii Teatrului Csíki Játékszín, precum și Kaján Botond, elevul Gimnaziului Petőfi Sándor, și Corul de Cameră Cantus din Târgu Secuiesc cu dirijarea cântărețului de biserică Fórika Balázs.
Sursă: Profi Rádió, Kertész Tibor
Discursul primarului Bokor Tibor la 15 martie 2016
Stimați oaspeți, dragi participanți la sărbătoare din Târgu Secuiesc, secui și maghiari!
Poate cea mai mare frumusețe a zilei libertății maghiare este că, în astfel de cazuri națiunea maghiară este într-adevăr unită. Este unită și puternică. Dacă acum fiecare maghiar ar prinde mâna unui alt maghiar, probabil am putea îmbrățișa lumea. Am îmbrățișa-o, căci simțim împreună, gândim împreună și acționăm împreună. Suntem o națiune puternică, care își amintește nu din obligație, ci din inimă, prinzând mâna unul altuia.
Ca națiune puternică, căci și azi suntem mulți, împreună, deoarece astăzi sunt din nou cu noi delegații orașelor noastre înfrățite, Szentendre, Hatvan, Paks, Terézváros, Mezőhegyes, Gyöngyös și Mezőkövesd, prin ei fiecare camarad maghiar din orașele înfrățite. E o imensă bucurie și onoare că la noi și împreună cu noi comemorează Böjte Csaba și părintele Horváth Zoltán, parohul bisericii Marea Sfântă Tereza din Ávila, cetățeanul de onoare al lui Terézváros. Mă bucur că sărbătorește din nou cu noi Dr. Csige Sándor Zoltán, consulul conducător al Consulatului Principal al Ungariei din Miercurea Ciuc, îl salut în mijlocul nostru pe domnul colonel Kiss László, atașatul pentru apărare, milităresc și de aviație al Ambasadei Ungariei din București, pe Tamás Sándor, președintele Consiliului Județean Covasna și pe Fejér László Ödön, deputat parlamentar. Bine ați venit cu toții, bine ați venit și dumneavoastră, dragi cei care sărbătoresc!
Echipele noastre păstrătoare de tradiții, călăreții husari și reprezentanții satelor înconjurătoare ne produc din nou o revelație de neuitat, defilarea cu steaguri este însă pentru al doilea an, momentul cel mai înălțător al festivității noastre. Mulțumesc că atâția oameni fac mai frumoasă sărbătoarea, mulțumită nouă tuturor cu încetul fiecare maghiar a auzit despre faptul că asemănător defilării din Târgu Secuiesc nu există multe în lume.
Stimați locuitori din Târgu Secuiesc, oaspeți din trei Scaune și din Țara Mamă!
Din cetatea de frontieră al Revoluției de la 1848-49 din Târgu Secuiesc au pornit Gábor Áron și Turóczi Mózes pe drumul anevoios al luptei pentru libertate. Pe un drum anevoios, căci maistrul turnător de tunuri din Brețcu și camaradul lui priceput la toate din orașul breslelor la mijlocul lui martie 1848 n-au știut cu ce fel de greutăți, capcane, care au pus la grea încercare omul, trebuie să se confrunte o dată cu trecerea timpului, n-au știut că se vor alia națiuni pentru a înfrâna poporul maghiar nemulțumit cu soarta sa, să-l constrângă din nou la robie. Istoria se repetă – spun cei competenți. Și vrând-nevrând, trebuie să gestionăm această zicală, considerată o parte de adevăr, ca fapt, căci dacă ne uităm la atmosfera lumii din prezent, atunci observăm fenomene asemănătoare în fiecare zi.
Fi-va tun – a spus Gábor Áron și cu această propoziție practic și-a semnat condamnarea la moarte. Astăzi partea slabă a vieții nu sună despre arme, despre praful de pușcă și despre confruntări fizice. Astăzi suntem martorii a ceea ce vedem și auzim, că, dacă cineva însușește în gând, în cuvinte, pe internet o părere care nu este pe placul puterii, dacă reprezintă perseverent visul unei comunități sau dacă pur și simplu este doar maghiar, atunci acela va sfârși asemenea lui Gábor Áron. Însă nu în luptă, ci poartă o luptă contra morii de vânt cu puterea, își dă viața cu cinste ca turnătorul de tun din Brețcu, nu intră în panteonul eroilor cu capul ridicat, ci la tribunal, la procuratură, fiind defăimat de către agenții secreți, ofensat în onoarea sa, răvășit în legăturile sale familiale. Astfel suntem acolo ca și în 1848.
Stimați participanți la sărbătoare!
Din păcate și în secolul al 21-lea trebuie să continuăm acea luptă ca înainte cu 170 de ani. Căci în timpul între 1848 și 2016 s-a schimbat doar retorica și nu puterea, scriem doar altă dată. Spiritul puterii și al tiraniei trăiește mai departe. Pe cei care gândesc liber, pe cei curajoși îi persecută, îi întemnițează, îi defăimează. Fie vorba despre un cetățean simplu, care își asumă caracterul maghiar, și-l asumă și cere să fie respectat, ceea ce a fost consemnat pe hârtie cu 98 de ani înainte la Alba Iulia. Pentru că trăim într-o țară și într-un mediu, unde nu există valoarea de contract nu doar al cuvântului dat, ci nici al scrisului.
Zi de Zi retrăim atacuri. În lupta noastră dusă pentru supraviețuire, pentru dăinuirea naționalității noastre trebuie să ne fie exemplu Gábor Áron și camaradul lui, o stea pe care ei au așezat-o pe cer, trebuie să ne fie îndrumător. Aceasta este o stea invizibilă, pe care n-o poate lua nimeni, căci trăiește în inima noastră.
Vă mulțumesc, că m-ați ascultat.
Invalid Displayed Gallery
17 martie 2016
