Târgu Secuiesc
Site-ul turistic al municipiului Târgu Secuiesc: https://www.kezditour.info/
Numele oraşului Târgu Secuiesc este menţionat pentru prima dată în 1407, în 1427 Regele Sighismund a declarat localitatea ca loc de târguri, atunci încă cu numele Târgul Turiei. În evul mediu a avut o industrie importantă de bresle. O caracteristică specială a orașului sunt porțile, numite şi curţi, care formează capătul străzilor din centru. 73 astfel de curți se găsesc și în prezent în oraș. Târgu Secuiesc este numit orașul breslelor, cizmarilor și al curțiilor, după Orbán Balázs este Parisul ținutului Trei Scaune.
Stilul de construcţie al centrului
În secolul al XIX-lea şi XX. au lucrat constructori, zidari, lăcătuși, fierari și tâmplari pentru a reconstrui orașul Târgu Secuiesc după incendiul din 1834. Majoritatea clădirilor din centrul orașului au fost construite în a doua parte al secolului XIX-lea și în prima parte al secolului XX. Din păcate nu cunoaștem creatorii ornamentelor din fier forjat care se văd pe clădirile din Piaţa Gábor Áron, deoarece nu au rămas suficiente indicii în acest sens despre aceste lucrări, chiar dacă s-au păstrat multe balcoane din fier forjat în centrul istoric. Din documentele de arhivă, care au supravieţuit, presupunem, că sunt lucrările lăcătușilor Szabó Mózes și István (tată și fiu). De exemplu poarta din fier forjat, care se află pe partea sudică al Casei de Cultură Vigadó, poartă numele lui Szabó Mózes. La sfârșitul secolului al XIX-lea, piaţa a fost dominată de clădiri în stil baroc cu acoperiș în formă de șold, cu ziduri parţial dărâmate și case de lemne cu pridvor, care dispar treptat.
Curţile
Târgu Secuiesc este oraşul curţilor, deoarece sistemul unic al curţilor s-a păstrat de-a lungul vremilor doar în oraşul breslelor (oraş cu străduţe înfundate de piaţă şi fără fortificaţie). În vremuri curţile au purtat nume de familii, cum ar fi cel al lor Jancsó, Csiszár, Balogh, Kovács, Rácz etc. Începând cu anii 1851 în comunitatea curţilor au apărut şi colonişti, motiv pentru care numele de familie al curţilor au fost înlocuite treptat cu numere. În jurul pieţei de altădată se numără în prezent 73 de astfel de ulicioare (curţi), al căror treime răsare dinspre centrul oraşului, respectiv intră spre centrul oraşului.
Statuia lui Gábor Áron
Meşterul secui, Gábor Áron a fost legendarul turnător de tunuri şi maior al artileriei din revoluţia paşoptistă maghiară din anii 1848-49, care şi-a pierdut viaţa pe câmpul de luptă din Chichiş. Gábor Áron însuşi a fabricat tunurile, care au fost puse în slujba revoluţiei. De asemenea, în Târgu Secuiesc, sub conducerea lui, au fost fabricate importante materiale militare. Secuiul turnător de tunuri, prin deplina sa forţă, pricepere şi diliginţă, a încercat să servească însăşi cauza revoluţiei maghiare.
Casa de Cultură Vigadó
Pe latura nord-vestică a centrului istoric se află casa de cultură a orașului, construită în anii 1903-1904, fosta Pensiune Vigadó. Din planul central al faţadei clădirii impozante se evidenţiează un rizalit, cu închidere de timpan, al cărui axă principală este împodobită cu stema oraşului din anul 1902. Are o sală de teatru cu 400 de locuri și o sală de conferințe de 150 de locuri.
Primăria
În colţul nord-vestic al centrului este așezată clădirea cu două etaje a Primăriei, care a fost ridicată în anul 1907 pentru Casa de Economii și Ajutor. Pe faţada clădirii Primăriei este inscripţionată: Societatea pe Acţiuni Casa de Economii și Ajutor, iar sub acesta se află simbolul comerţului, Capul Mercur. Fără îndoială, aceasta reprezintă cea mai importantă clădire din centrul oraşului.
Muzeul Breslelor Incze László
Cea mai veche clădire a centrului Târgu Secuiesc fusese Primăria de altădată, actualmente Muzeul Municipal. Acesta posedă o expozţie permanentă cu obiecte specifice ale meştesugarilor în domeniul croitoriei, olăritului, tăbăcăriei; cizmari, lăcătuşi, pielari, turtari. Este lumea pestriţă a breslelor. Tot aici se poate vedea copia tunului lui Gábor Áron, realizată de meşteri ai oraşului în 1971. Tunul autentic se află în Bucureşti. Muzeul posedă şi o altă atracţie: colecţia de păpuşi Zsuzsi şi Andris cu specificul vestimentaţie populară al zonelor Ardealului şi ţinutului Ceangăiesc.
Casa de lemn Hahn Jakab
Casa memorială din lemn, denumită casa Hahn Jakab, construită într-un stil specific arhitecturii din Târgu Secuiesc, a fost ridicată în anul 1817. Proprietarul din Timişoara, de etnie şvabă şi de meserie cofătar şi-a depus bazele produsului specific tradiţional orăşenesc, respectiv a renumitei turtei dulci. Dintre casele de lemn populare numeroase au dispărut sau au fost transformate radical.
Biserica reformată
Piatra de temelie a bisericii reformată a fost pusă între anii 1770 şi 1783, pe fundamentul celui vechi din lemn, şi poartă amprentele stilului epocii renaşterii târziu, stilului baroc şi clasicist. Biserica în timpul incendiului din anii 1834 s-a distrus. Reconstruirea ei s-a finalizat în 1838. Azi, biserica reformată din Târgu Secuiesc, este cea mai mare biserică din sud-estul Transilvaniei. Orga bisericii datează din anii 1861, fiind opera vestitului constructor de orgi, Kolonics István.
Biserica romano-catolică Sfânta Treime din Kanta
Biserica romano-catolică a Sfântei Treimi, care poartă amprentele stilului neo-baroc, a fost construită în anul 1727. Plebania însă funcţionea încă din anii 1722. Altarul bisericii simbolizeză încoronarea Măicii Domnului. Clopotul mare al bisericii a fost vărsată în anul 1771 în oraşul Eger.
Statuia episcopului Márton Áron
Caracterul episcopului Márton Áron a fost format de furtunile fatale al vremurilor grele, care l-au testat. Din banca de bacalaureat a fost trimis în câmpul de luptă din Doberdó, a trăit împărţirea statului creștin maghiar de o mie de ani, a trăit ororile de al doilea război mondial și furia violentă a regimului comunist român. A parcurs drumurile legendare de confirmare, apoi mizeria degradantă al închisorilor. A luat parte în al doilea Conciliu Vatican, care conducea istorie bisericii într-o direcţie nouă. De episcopul Márton Áron a fost numit terenul, care se află pe partea dreaptă al Primăriei, care este decorat din anul 2004 cu statuia lui. Statuia a fost proiectată de artistul sculptor din Târgu Secuiesc, Vetró B. András, și a fost turnată la Târgu Mureș în turnătoria lui Balogh József. O versiune anterioară al statuii se află în esplanada bisericii catolice din Târgu Secuiesc.
Casa memorială Turóczi Mózes
Turnătorul maistru, legendarul secui, luptătorul pentru libertate Turóczi Mózes (după alte tipuri de ortografie Turóczy sau Túróczi), era ajutorul lui Gábor Áron. Atelierul lui pentru turnarea tunurilor era între strada Petőfi și strada numită după el, în spatele casei lui, existentă și în zilele de astăzi. Dintre cele 70 de bucăţi de tunuri ale lui Gábor Áron, 64 au fost turnate aici între ianuarie și iunie 1849. Pe casa Turóczi cele două plăci comemorative ne amintesc pe turnătorul de tunuri. Cu ocazia aniversării de naștere și deces în fiecare an se amintesc de el în faţa casei lui, la statuia lui.
Bustul lui Turóczi Mózes
Maistrul turnător, Turóczi Mózes a turnat în spatele casei proprii tunurile de cupru, vestite departe în 1849. În faţa casei lui ne amintesc de maistru nu numai plăcile comemorative, ci și statuia lui. Statuia a fost făcută de artistul sculptor din Târgu Secuiesc, Vetró B. András, şi a fost expus pe 8 noiembrie 1993 în prezenţa ministerului de externe de atunci al Ungariei, Dr. Jeszenszky Géza, cine este legat cu relaţii de familie la familia Turóczi. Despre viaţa lui Turóczi Mózes nu ne-au rămas multe înregistrări, este de știut că s-a căsătorit de două ori, prima oară din familia vestită Jancsó Karolina, al doilea soţie a fost Szőcs Ilka.
Liceul Teoretic Nagy Mózes
Liceul Teoretic din Kanta, ce poartă numele dreptcredinciosului Nagy Mózes şi care este cea mai veche instituţie de învăţământ din judeţul Covasna. A fost fondată de către Nagy Mózes în anul 1680. Oficial, în anul 1990, a fost înscripţionat numele fondatorului pe faţada şcolii. Modernul liceu teoretic este umplută de viaţă şi muncă de către cca. 900 de elevi şi profesori.
Parcul Molnár Józsiás
Molnár Józsiás şi soţia lui, Gaál Emilia, prin testamentul lor, au donat oraşului toate imobilele aflate în proprietatea lor, în scopul construirii unei alee şi parc. În parcul Molnár Józsias se află şi cripta familiei. De asemenea, în acest parc, se organizează anual Expoziţia şi Târgul Internaţional de Plante Ornamentale şi Ziua Copiilor.
Biblioteca Orăşenească Báró Wesselényi Miklós
Prima bibliotecă al oraşului Târgu Secuiesc, Biblioteca Kaszinó, a fost înfiinţată pe 25 decembrie 1842. Cele două personalităţi fondatoare al Bibliotecii Kaszinó au fost Széchényi István şi Wesselényi Miklós. Astfel, în anul 1998 biblioteca şi-a luat numele de Biblioteca Orăşenească Báró Wesselényi Miklós.
Fosta şcoala militară
Târgu Secuiesc a fost un oraș de soldaţi. Una dintre monumentele importante al orașului este fosta Școală Militară Secuiă, situată pe colţul la vechea stradă al Gării. Clădirea, contruită în stil neoclassic, se poate caracteriza impozant și într-un sens modern. Cele două pereţi mari exteriori, care leagă partea de mijloc al faţadei, a devenit caracteristica școlii militare. Faţada aceasta se înalţă de secole pe strada din Târgu Secuiesc, și însoţește multe evenimente. Tatăl școlii militare din Târgu Secuiesc a fost baronul Purczell János, locotenentul al II-lea regiment de infanterie, cine a propus începerea construcţiei în anul 1811. Clădirea a fost deschisă cu o sărbătoare mare în 1823. Institutul a fost amenajat pentru 115 de elevi cu institut pentru exerciţii fizice. În prezent institutul are nevoie de reabilitare.
Sala Polivalentă
Una dintre cele mai moderne săli polivalente din ţară a fost construită în anul 2007. Încă de atunci, Sala Polivalentă din Târgu Secuiesc dă loc numeroaselor competiţii naţionale şi internaţionale. Anual aici se organizează Gala Sportivilor din Târgu Secuiesc.