„Exemplele înaintașilor trebuie să fie îndrumătorul zilelor noastre” – în jurul acestei idei și-au potrivit programul de comemorare elevii Colegiului Reformat, care și-au prezentat omagiile în fața eroilor din 56 la monumentul de lemn așezat în cimitirul reformat din Târgu Secuiesc. În orașul breslelor, conform tradiției, elevii școlilor pregătesc cu o comemorare festivă, ilustrând și cu asta, că și în 1956 tinerii au jucat marele rol în izbucnirea revoluției. Programul de seară a fost prezentat de către elevii Liceului Teoretic Nagy Mózes, care a fost precedat de o defilare cu făclii, urmat apoi de depunerea coroanelor de flori.

 

Bartos Károly, preotul școlar al Colegiului reformat, a început cu o poezie al scripturii lui János: „Nu există în nimeni o iubire mai mare decât pentru prietenii săi” – a sunat versetul drept o chemare. În predica sa preotul școlar a spus: sacrificiul eroilor din 1956 n-a fost inutil. „Ne-au eliberat o viață demnă, ne-au arătat că ne tragem dintr-un popor, căruia ori de câte ori încearcă unii să-i strivească capul în noroi, și-l ridică. Ne-au eliberat la mândria națională, la o inimă palpitantă, pentru că, dacă cineva își dă viața pentru alții, din aceasta totdeauna izvorăște viață și totdeauna o viață de altă calitate” – a subliniat, apoi a formulat astfel: „dacă stropul lor de sânge vărsat se clădește în viața noastră și acolo vibrează în venele noastre, atunci ei trăiesc și totdeauna vor trăi. Dacă noi ne hrănim din ei, atunci vom trăi și noi. Ne-au dăruit o gândire care în zilele noastre este neobișnuit: că trăiesc și mor pentru celălalt, că sunt o comunitate, parte a unui corp al națiunii și dacă acela este nefericit, atunci eu cum aș putea fi fericit?” – a pus întrebarea.

 

Predica a fost încununată de ideile lui Kovács Kinga: „Cel mai important scop al zilei de azi este de a ne întâlni și de a înțelege mesajul celor care umblă în fața noastră, al trecutului. A înțelege mesajul celor care au suferit o moarte de martir. 1956 a fost miracolul maghiar al celor 12 zile. Aceste 12 zile a exprimat dorința de libertate a poporului maghiar, sentimentele naționale și stima sa față de dreptate. 12 zile, care au arătat lumii, de ce este capabil un popor unic, atunci când se simte strivit în drepturile și în sentimentele sale naționale. 12 zile, care pot fi denaturate, dar care nu pot fi uitate” – a formulat eleva școlii. Instructoarea programului clasei a IX-a A. a fost profesoara Rancz-Gyárfás Zsuzsa, iar orchestra a fost ajutată de către preotul Ruszka Sándor, preotul de odinioară al școlii.

 

Programul care a început la ora 19, datorită vremii incerte, a fost dislocat în Casa de Cultură Vigadó, unde elevii Liceului Teoretic Nagy Mózes s-au pregătit cu idei de sărbătoare, cu poezii, cu cântece. Ei au fost pregătiți de către soții-profesori Nagy-Babos și de profesorul Pakó László. În programul lor și-au găsit loc cântecul lui Ákos cu titlul 1956, precum n-a lipsit nici numărul orchestrei Kormorán cu titlul Biserica speranței. Programul a fost colorat de imagini din 1956, care totodată ne-au dus înapoi la zilele din octombrie de acum 61 de ani. Festivitatea s-a încheiat cu depunerea coroanelor de flori la Monumentul Eroilor.


25 octombrie 2017