Berde Loránd din Târgu Secuiesc și-a trasat un obiectiv, și pe parcursul a patru ani l-a și realizat: în anul acesta a câștigat Galopiada Secuiască. E dulce momentul gloriei, însă e mare și presiunea: la Galopiada Națională posibilă în septembrie îl vor însoți o serie de așteptări. Întrebat despre trecut și viitor pe concurentul din Trei Scaune, care  a câștigat experiență deja la mai multe curse de cai, dar și în sărituri cu premiu.

 

– Cum v-ați pregătit pentru concurs, ați sperat că veți câștiga?

 

– A trăit în mine speranța, deși am avut rețineri față de adversarii puternici. M-am străduit ca să ajung măcar în prim-plan. Acum, a treia oară, s-au întrunit toate. Am mai avut și în anul 2013 un cal bun, cu care am intenționat să pornesc în Galopiada Secuiască, dar acesta a fost furat, în anul 2014 am cumpărat-o pe Anci. Înainte de Galopiada din anul 2015 s-a rănit, anul trecut a fost descalificat, în acest an ne-am descurcat.

 

– Cum v-ați pregătit pentru concurs?

 

– Înainte de asta, am citit, învățat foarte mult, am fost afară la Dunakeszi, în centrul de trening al cailor de curse. Din aprilie ne-am antrenat mai serios. E foarte greu să aduci un cal într-o formă de vârf, trebuie forțate limitele, dar trebuie observate și faptul dacă nu are o zi bună. Dacă dimineața e proaspăt, vioi, atunci poate fi pus la o muncă mai grea, dar după asta are nevoie și de odihnă. Trebuie să fii foarte atent și la nutriția calului, primesc a 7-10-a rație a furajului, ca să suporte încărcarea. Asemenea în cazul unui sportiv fruntaș. Totodată necesită un tratament foarte fin, mai degrabă o vorbă frumoasă, bici puțin. Totuși în pregătire cel mai greu a fost să slăbesc de la 85 de kilograme cel puțin până la 70, deoarece contează mult greutatea jocheului.  

 

–Cum ați caracteriza relația dumneavoastră cu calul? Cât de mult sunteți sincronizați?

 

– La vârsta de patru ani Anci a fost prințesă răsfățată, când am văzut-o pe câmp, s-a și repezit asupra mea, dar după asta am reușit să ne înțelegem. Cea mai mare bucurie a lui e dacă simte că mă bucur, sunt liniștit, de altfel caii mai mult îl stimează pe om, decât îl iubesc. Sunt creați pentru libertate, nu să fie înșeuate și să-l slujească pe om.    

 

– Ce părere aveți despre faptul că în Trei Scaune sunt din ce în ce mai multe tabere de cai, îndeletniciri cu caii?

 

– Sunt foarte fericit de asta. Tineretul ar trebui puțin „strunit”, deoarece au devenit molâi. Nu există o bucurie mai mare decât a te ocupa de cal. Faptul că poți conduce o masă de mușchi de 500 de kilograme, dă omului o puternică putere, încredere în sine, totodată e în ea și adrenalină, căci poți să-l și pierzi dintr-o cauză oarecare, de multe ori trebuie să decizi pe moment ce ai de făcut într-o situație dată.                   

 

– Există și situații că e târziu să începi călăria sau ținerea de cai?

 

– Toată lumea poate ști călări la un anumit nivel, îndeosebi cel care dansează, căci e nevoie de un simți bun de ritm și echilibru. Dacă cineva nu începe călăria ca tânăr, e de recomandat să aibă un trecut de sportiv, căci necesită abilitate, flexibilitate.

 

– Ce înseamnă pentru dumneavoastră primul loc obținut la Galopiada Secuiască?

 

– M-am decis mai demult să câștig concursul, mă bucur că am reușit, dar în sportul de performanță nu e oprire, numai dacă se accidentează calul sau călărețul. A câștiga Galopiada Națională e mai greu, însă aceasta este următorul obiectiv, sau a obține măcar un loc pe podium.

 

Sursă: Székely Hírmondó, Bodor Tünde


27 iulie 2017